„Vrancea, ţara minunilor naturale, ţara poveştilor bătrâneşti, ţara cântecului strămoşesc şi a poeziei neîntrecute de niciun ţinut românesc, este partea cea mai frumoasă a depresiunii carpatice” (V.P. Arbore)
Pământul cu păduri bogate Varancha, a fost atestat documentar pentru prima dată într-o scrisoare în limba latină din 2 iulie 1431 în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor, anunţă pe judele Braşovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam. Voievodul Apor a aflat ştirea de la câţiva locuitori din Transilvania ce „au ieşit pe drumul Vrancei” („per viam Varancha”).
Istoricii şi cercetătorii sunt de părere că acest cuvânt face parte din patrimoniul lexical traco-dac, VRAN însemnând pădure/munte. Poate acest lucru explică de ce în scrierile timpului, Vrancea mai era numită şi „Pământul cu păduri bogate” sau „Pământul Negru”.