Die Anfänge das Museums des Vranceas,  sollen in der Schaffung  in dem Jahre 1928, eines Kerns im Gerüst der “Unirea” Oberschule in Focsani gefunden werden.

Die Initiative zu seiner Gründung wurde vom damaligen Direktor der Hochschule, Professor Alexandru Georgiade, gemacht.

Die anfänglichen Gelder wurden nach einer Konferenz von Professor Alexandru P. Arbore – “Ethnographische Schulden der Gegenwart” – gesammelt, die im Theatersaal “Maior Gheorghe Pastia” in der Ortschaft abgehalten wurde.

Mit der Unterstützung von Hochschullehrern: Alexandru P. Arbore, N. AL. Rădulescu und Ion Diaconu,die Sammlung des Museums wurde mit neuen Gütern angereichert: archäologisch, ethnographisch und denkmalgeschützt.

Im September 1931 fand in Focsani der Kongress der Kulturliga statt, der in diesem Jahr 40 Jahre seines Bestehens feierte. Lokalkomitee der Liga, delegierte Hr. Professor N. AL. Rădulescu ein Museum zu diesem Anlass zu organisieren. So entstand das Regionalmuseum Putna, das im Haus des dreiräumigen Hochschuledirektors untergebracht war.

Im selben Jahr fand auch in Focsani der Kongress der Geographieprofessoren unter dem Vorsitz von Simion Mehedinţi statt, der dem Museum 100.000 Lei spendete, um eine ethnographische Ausstellung zu organisieren, die zu einer Dauerausstellung geworden ist.

Im Jahr 1951 durch eine Entscheidung der damaligen Verwaltungsorgane, da wurde es als  eigenständige Institution in der Kulturlandschaft  etabliert, Museum für Geschichte und Ethnographie.

Nach einer intensiven Kampagne zur Akkumulation des Museumsmaterials (im Fall der ethnographischen Herkunft) wurde im Garii Boulevard Nr.6, eine gemischte Ausstellung organisiert. In ihrem Erbe befanden sich auch einige Stücke aus dem Erbe des Putna Regional Museum.

Mit dem Eingang des Museums-Erbes des Gebäudes von der Garii Boulevard Nr.1 und dem archäologischen Material, das aus archäologischen Untersuchungen an bestimmten Stellen des Bezirks (Cândeşti, Bârseşti) hervorgegangen ist, wurde in diesem Raum eine permanente Ausstellung mit Archäologie und Geschichte eröffnet. An der Stelle, an der die Zentralkommission von Focsani nach der rumänischen Fürstentumsunion tätig war, wurde im Jahr 1966 das Union Museum gegründet, in der Tat eine Fotodokumentationsausstellung und einige aus den Museen von Iasi, Galati und Ploiesti entliehene Gegenstände.

Zwischen 1972 und 1974 wurden alle grundlegenden Ausstellungen des Focşani-Museums aufgrund intensiver Forschung, Dokumentation und Bereicherung des Erbes des Museums durch Akquisitionen und Spenden neu organisiert. Die beiden anderen Plätze wurden neu Ausstellungen Grund historischen Epochen organisiert: alte Geschichte und Archäologie, Mittelalter, moderne und zeitgenössische Geschichte.

Gleichzeitig erhielt das Museum noch einen Raum, denjenigen in der Garii Boulevard Nr.8, wo im Jahr 1979 eine große ethnografische Ausstellung mit der Präsentation der traditionellen Berufe (Hirte, Fäulnis, Weinbau, Kunsthandwerk) der Einwohner von Vrancea strukturiert war der Vrancean Folk Port und die gewebten Textilien im Haus.

Im Jahr 1979 wurde es zusammen mit dem Naturkundemuseum in Focşani zu einem Bezirksmuseumskomplex entwickelt. Darin funktioniert es auch das Amt für Nationales Kulturerbe Vrancea, im Jahr 1974 gegründet.

Im Jahr 1994 wurde mit Beschluss Nr. 13 vom 28. September die Grafschaftseinrichtung – das Vrancea Museum – gegründet. Im selben Jahr traten sie mit dem Beschluss Nr. 4229  des Volksrat der Grafschaft  in die Verwaltung des Vrancea-Museums ein: die Mausoleen von Marasesti, Marasti, Soveja, das Al.Vlahuta-Museum in Dragosloveni und das Ioan Roata Gedenkhaus in Campuri.

Seit vier Jahrzehnten wurde das Museum als eine Reihe von Spezialisten entwickelt, aber auch als eine Reihe von Zeugnissen (archäologisch, ethnografisch, denkmalgeschützt usw.), die in das Museumserbe aufgenommen wurden. Seine Aufwärtsentwicklung, der Reichtum des Erbes, die große Anzahl von Fachleuten und die Professionalität, die durch die Erforschung der Ortsgeschichte bewiesen wurde, machten das Vrancea Museum zur wichtigsten Kulturinstitution der Vrancea. Das Vrancea Museum verfügt derzeit über ein reichhaltiges Inventar von mehr als 20000 archäologischen, historischen, denkmalgeschützten, ethnographischen, numismatischen und 53959 naturwissenschaftlichen Gütern.

Heute ist die Museumsstruktur umfasst: Abteilung für Geschichte, Das Museum der Union, Abteilung für Naturwissenschaften, Abteilung für Ethnographie “Petreşti Crang”, Mausoleen und Museen in Focsani, Marasesti, Marasti und Soveja, Memorial Museum ,”Al. Vlahuţă “ in Dragosloveni.

Die grundlegenden Ausstellungen des Museums wurden mehrfach reorganisiert, einige davon wurden auch durch Erdbebenschäden in den Jahren 1977, 1986 und 1990 verursacht.

Die Abteilung für Geschichte ist in einem denkmalgeschützten Gebäude in Focsani am Garii Boulevard Nr.1 untergebracht.

Seit 2004 präsentiert es eine grundlegende Ausstellung in thematischer und ästhetischer Form, die die gesamte Entwicklung der menschlichen Gesellschaft von den frühesten Epochen bis in die erste Hälfte des 20. Jahrhunderts in Bezug auf die Ausstellungsprinzipien und die aktuellen Anforderungen der Museographie wissenschaftlich widerspiegelt.

Das Ausstellungsbereich betroffen die historische, prähistorische, antike und mittelalterliche Epoche und konzentrierte sich auf den Ergebnissen der Forschung und archäologische Funde aus Siedlungen und Friedhöfen von Cândeşti, Coroteni, Mănăstioara, Padureni, Câmpineanca, Mera und Bordeşti.

Illustrative Objekte wurden für die berufliche und Handwerk ausgesetzt aber auch Stücke aus Keramik und dem gibt die Ausstellung Gegenstände der Verehrung und dokumentiert wissenschaftlichen Wert. Platz und die Rolle der orthodoxen Kirche im Leben,  die Beständigkeit und Kontinuität des rumänischen Volkes haben einen wichtigen Platz in der Ausstellung von historischen Stätten der Anbetung in Vrancea, Schöpfungen kulturelles und geistiges bestimmte   Platz in der Ausstellung von historischen Stätten der Anbetung in Vrancea, Schöpfungen kulturelles und geistiges bestimmte künstlerisches und dokumentarischen Wert präsentiert  (Kloster Mera, Kloster Bordesti und die  Aktivität von Hauptbischof Varlaam).

MUZEUL UNIRII funcționează în clădirea „Poștei Vechi” din  str. Republicii nr. 30.

După peregrinări prin mai multe spaţii expoziţionale, începând cu anul 1966, în localul Comisiei Centrale de la Focşani (1859 – 1862) apoi, între 1968 – 1999, în unul dintre imobilele din Bulevardul Gării, aflat în administrarea Muzeului Vrancei, s-au început discuţiile pentru renovarea şi restaurarea clădirii „Vama Veche”, monument arhitectonic şi istoric din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în jurul căruia au gravitat principalele evenimente din anii Unirii Principatelor (1859 – 1866) de la Focşani.

Din martie 1999 a început renovarea clădirii „Vama Veche”, unde se afla şi borna de hotar, inaugurată de Nicolae Iorga la 13 septembrie 1931.

Construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea (sfârşitul secolului al XVIII-lea), clădirea „Poştei Vechi”, denumire cu care a intrat în memoria oraşului, rămâne una dintre cele mai vechi şi rare construcţii care se mai păstrează în oraşul Focşani.

Alături de valoarea arhitectonică, prin destinaţie şi desfăşurarea evenimentelor  istorice din deceniile 6 – 7 ale aceluiaşi secol, localul a căpătat şi o deosebită valoare istorico – documentară, culturală şi socială. Întreaga suită de evenimente din epoca Unirii începând cu actul istoric de la 24 Ianuarie 1859 şi sfârşind cu unificarea oraşului Focşani, se regăsesc, ca rezonanţă, în istoria acestui local. Astfel, singura şi cea mai elocventă valorificare a acestui local rămâne organizarea în spaţiul său interior, a Muzeului Unirii din Focşani, instituţie culturală reprezentativă şi obligatorie pentru reflectarea trecutului istoric al oraşului Unirii.

Prin întreaga istorie, având ca trăsătură definitorie, unică şi particulară pe harta ţării, aşezarea sa pe hotarul de pe Milcov dintre Moldova şi Ţara Românească, prin implicarea entuziastă a locuitorilor săi în evenimentele de la jumătatea secolului al XIX-lea – Revoluţia română de la 1848 şi Unirea Principatelor române de la 1859 – prin trăinicia simţământului naţional, aşezat la temelia faptelor şi manifestărilor petrecute aici, oraşul Focşani şi-a încrustat pe frontispiciul său simbolul cu care a străbătut şi va străbate veacurile – acela de Oraş al Unirii.

Într-un oraş cu un trecut istoric încărcat de semnificaţii, a căror rezonanţe vibrează cu tărie în conştiinţa prezentului, existenţa şi organizarea unui Muzeu al Unirii au devenit o datorie, o obligaţie, precum şi modul concret în care urma să se exprime preţuirea înaintaşilor, făuritori ai statului naţional român.

Pornind de la aceste comandamente esenţiale pentru tradiţia şi cultura locală, beneficiind de existenţa unei clădiri de patrimoniu naţional cu valenţe arhitectonice şi istorice deosebite, aşezată pe un loc în care s-au desfăşurat cele mai emoţionante evenimente ale anilor Unirii Principatelor, Consiliul Judeţean Vrancea a iniţiat şi finanţat restaurarea fostului Hotel „Cimbru”, din anii 1856 – 1862, „Poşta Veche” de mai târziu, stabilindu-i şi destinaţia de Muzeu al Unirii.

Aflată la hotar, lângă unul dintre importantele puncte de vamă ale oraşului, clădirea îşi întregeşte valoarea istorică şi prin evenimentele petrecute în perimetrul ei între anii 1859 şi 1862.

Aici, întreaga suflare a oraşului a sărbătorit actul istoric de la 24 Ianuarie 1859 într-un „entuziasm la culme” şi cu „o bucurie nespusă”, cum glăsuiau documentele vremii.

Cu prilejul primei sale treceri prin Focşani, la 5 februarie 1859, domnitorul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, s-a bucurat de cea mai frumoasă şi entuziastă primire avută în drumul său de la Iaşi la Bucureşti.

În această clădire, între 1859 – 1862, au fost găzduite personalităţi politice ale vremii, membrii Comisiei Centrale, Mihail Kogălniceanu, Vasile Melinescu, Nicolae Golescu, Nicolae Suţu şi alţii.

Aici, la aflarea veştii că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de Unificare a oraşului Focşani (10 iulie 1862), locuitorii întregului oraş, de la mic la mare, s-au adunat în faţa clădirii şi „au distrus cel dintâiu hotar pentru unitatea naţională”.

Prin restaurarea clădirii, prin redarea importanţei şi semnificaţiei acesteia pentru istoria locală, Consiliul Judeţean a dăruit Muzeului Unirii cea mai expresivă şi reprezentativă valoare a patrimoniului său.

Expoziţia se deschide cu un prim grupaj de mărturii documentare, publicistice, muzeistice, care ilustrează exprimarea cu tărie, în zilele Revoluţiei de la 1848, a năzuinţei de unire a românilor din Moldova, Ţara românească şi Transilvania. Atunci, în iunie 1848, sărbătorirea zilei Constituţiei revoluţionare se încheia cu emoţionanta urare a focşănenilor: „Trăiască România Unită !”.

Prin documente originale, publicaţii şi fotografii, obiecte şi mărturii muzeistice, anii 1856 – 1859, de hotărâtă şi efervescentă luptă pentru Unirea Principatelor Române îşi recapătă strălucirea cuvenită. Se conturează şi se subliniază locul şi rolul Comitetelor Unioniste, se recompune atmosfera  alegerilor pentru Adunările ad – hoc, atmosfera desfăşurării şedinţelor acestora, problematica dezbătută şi îndeosebi exprimarea cu tărie a obiectivului  principal – Unirea Principatelor Române. Firesc, personalitatea şi activitatea legendarului deputat putnean în Adunarea ad – hoc a Moldovei, Ioan Roată din  Câmpuri – Vrancea îşi ocupă locul cuvenit în expoziţie.

Alegerea lui Mihail Kogălniceanu ca deputat al oraşului Focşani în Adunarea Electivă a Moldovei, în decembrie 1858, entuziasmul zilelor de sărbătoare din 5 şi 24 Ianuarie 1859, zilele alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti, se constituie în adevăruri incontestabile ale înălţătoarei conştiinţe naţionale a locuitorilor din Focşani.

Documentele şi publicaţiile referitoare la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la reformele timpului, la consolidarea statului naţional unitar România, obiectele aparţinând familiei, picturile şi litografiile epocii recompun şi redau strălucirea chipului întâiului Domn al României moderne.

Prin valorile muzeistice expuse, documente, obiecte, publicaţii, fotografii, expoziţia muzeului se apropie de realitatea anilor 1859 – 1862, când focşănenii se mândreau cu faptul că oraşul lor găzduieşte Comisia Centrală, că aici se gândea şi se puneau temeliile legislative ale tânărului stat român modern.

Documentele originale ale Comisiei Centrale, Protocoalele şedinţelor acesteia şi Proiectul de Constituţie elaborat de Mihail Kogălniceanu redau sugestiv importanţa pentru evoluţia statului român pe drumul modernizării a Comisiei Centrale de la Focşani.

Patrimoniul muzeal existent readuce şi reaşează pe locurile cuvenite în istoria naţională pe militanţii unionişti focşăneni Gheorghe Apostoleanu şi Dimitrie Dăscălescu.

În organizarea expoziţiei de bază a Muzeului Unirii, având ca idee principală locul şi rolul Focşanilor în desfăşurarea evenimentelor anilor 1848 – 1866, pentru înţelegerea şi reflectarea cât mai apropiată de imaginea timpului istoric ca atare, s-au conceput şi realizat, ca părţi integrante, trei expoziţii în sălile adiacente, axate pe trei teme distincte, fiecare cu semnificaţii proprii.

Cum Muzeul Vrancei posedă în colecţiile sale un bogat patrimoniu legat de mari personalităţi ale culturii, ştiinţei şi vieţii politice naţionale, acestea reflectând nu numai mediul în care au trăit, ci şi epoca respectivă, includerea acestora în spaţiul expoziţional al Muzeului Unirii devenea necesară, benefică şi obligatorie.

În prima sală, atmosfera epocii, ambientul socio – economic şi cultural sunt realizate prin expunerea unor obiecte, piese de mobilier, de interior, de uz casnic, de port, pictură, de artă decorativă. Aparţinând familiilor Zamfirescu, Mincu, Longinescu, pe lângă valoarea lor artistică, estetică, documentară, ele au şi o certă valoare memorialistică.

Reflectând prin apartenenţa lor cultura europeană, purtând trăsături sau influenţe din cultura franceză, italiană sau germană, aceste mărturii probează cu prisosinţă înscrierea civilizaţiei româneşti în spaţiul european occidental.

Sunt expuse piese de mobilier din casa scriitorului Duiliu Zamfirescu de la Faraoane, obiecte din interiorul acesteia, obiecte de artă decorativă ale fiicei sale, Henriette Allievi, costumul de diplomat al lui Duiliu Zamfirescu, portretele Mariei Mincu, mama arhitectului Ion Mincu şi Henriettei Zamfirescu realizate de pictorul George Demetrescu Mirea, piese de mobilier şi de artă decorativă aparţinând familiei Longinescu şi lui Gheorghe Apostoleanu.

A doua încăpere reuneşte piese de mobilier, ţesături, icoane, picturi de epocă, cu trăsături artistice ale unui stil românesc, influenţat pregnant de   valorile artei populare, care a dominat, paralel cu stilul occidental, mediul    socio – economic şi cultural românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Piesele de mobilier care au aparţinut casei familiei Zamfirescu de la Vârteşcoiu, celelalte obiecte de interior, purtând aceleaşi trăsături ale timpului, provenite din Focşani şi Odobeşti, sunt valoroase prin conţinutul lor documentar, privind mentalitatea timpului, aspectul unui spaţiu de locuit specific păturilor mijlocii ale timpului.

De o însemnătate istorico – documentară deosebită este reconstituirea unui oficiu farmaceutic din Focşani de la jumătatea secolului al XIX-lea.

Sunt expuse piese de mobilier, recipiente, piese de laborator, vase din ceramică şi metal, prese, balanţe, mojare, sticlărie de laborator etc.

Prin vechimea şi raritatea lor, prin provenienţa lor de la cele mai vechi farmacii din Focşani, înfiinţate în deceniile 4 – 6 ale secolului al XIX-lea (Oravetz şi Huzum), prin valoarea lor documentară privind domeniul ca atare, aceste mărturii aparţin deopotrivă patrimoniului istoric local şi naţional.

Ca semnificaţie culturală şi istorică, Muzeul Unirii, prin mărturiile prezentate, se înscrie ca unul dintre argumentele incontestabile şi expresive ale adevărului istoric sintetizat în sintagma Focşani – Oraşul Unirii, alăturându-l celorlalte Oraşe ale Unirii: Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău şi Alba Iulia.        

Ne putem oare imagina cultura românească fără superba baladă „Mioriţa”, culeasă de Alecu Russo de la păstorii din Munţii Vrancei ? Întotdeauna, Vrancea şi oamenii acestor ţinuturi au fost acolo când s-a scris Istoria.

O istorie în care trebuie să spunem că românii au avut atunci, ca şi acum, lideri contestaţi de unii, dar susţinuţi şi iubiţi de cei mulţi. Iar atunci când comunitatea  te-a ales să îi reprezinţi interesele şi te susţine în tot ceea ce faci, vei găsi puterea să treci peste orice obstacol ce îţi va fi pus în cale .

După inaugurarea sa în anul 2008 , Muzeul Unirii a devenit gazdă a multor manifestări cultural – ştiinţifice de nivel naţional şi judeţean.

În acest spaţiu plin de istorie, de reflectare sugestivă a Focşanilor – Oraş Simbol al Unirii – în oglinda retrospectivă a timpului, cu mărturii devenite argumente ale unui adevăr istoric, cercetarea ştiinţifică şi istoriografia contemporană, prin străluciţii ei exponenţi, a regăsit suflul şi vibraţia prezentului la reîntâlnirea cu zbuciumul, fapta şi conştiinţa înaintaşilor. Aceştia ne-au lăsat moştenire o Ţară cu idealurile ei multiseculare împlinite în miez de secol XIX şi în primele decenii ale secolului al XX-lea.    

Secţia de etnografie din Crângul Petreşti a fost inaugurată în anul 1978, apărând ca o necesitate culturală de mare importanţă pentru păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului etnografic al judeţului Vrancea – leagăn străvechi şi minunate tradiţii, acel sâmbure de formaţiune politică locală – cu istorie zbuciumată, care a oferit şi oferă certe dovezi de viaţă şi cultură.

Prin structura sa, Secţia etnografică, a fost gândită ca un sat vrâncean cu tipicul său. Amplasată în cadrul natural al pădurii Petreşti, secţia cuprinde 73 de construcţii autentice grupate în 32 de complexe cu peste 6.000 de obiecte diferite. Este structurată pe două sectoare: al instalaţiilor ţărăneşti (mori, pive, joagăre) şi al gospodăriilor şi construcţiilor de interes public (şcoală, primărie).

Gospodăriile au fost prezentate pe zone: montană, de deal şi de şes şi pe tipuri tradiţionale (case de munte din lemn cu stâlpi crestaţi sau case de la şes acoperite cu stuf sau paie).

Interioarele acestor gospodării cuprind o varietate de piese cu o motivaţie ornamentală specifică, bogată şi impresionantă prin forţa de expresie şi coloritul natural. Ca trăsătură comună a obiectelor expuse se remarcă îmbinarea armonioasă a laturii funcţionale cu cea estetică şi artistică.

Prin Secţia Etnografică din Crângul Petreşti, putem spune că Vrancea se dezvăluie ochiului omenesc în imagini de chintesenţă mioritică.

Secţia de  Știinţe  ale  Naturii

Patrimoniul ştiinţific

Patrimoniul ştiinţific deţine 53.959 piese conservate din care, reprezentative sunt  colecţiile de insecte cu 14.158 exemplare, colecţia de moluşte cu 3.817 exemplare, cea de ornitologie care cuprinde 2.299 păsări naturalizate şi balguri împreună cu 64 cuiburi şi 480 ouă, colecţia de plante cu peste 10.625 planşe. Exemplare din celelalte grupe sistematice, alături de colecţiile de geologie şi paleontologie întregesc patrimoniul Secţiei de Ştiinţele Naturii. Atrag atenţia, piese de valoare ştiinţifică şi documentară, unicate, apreciabile ca vechime: două fragmente de meteorit feros trimise de Academia de Ştiinţe a fostei Uniuni Sovietice şi colectate la Sikhote – Alinsky, la 12 februarie 1947; două fragmente de os frontal cu coarne aparţinând speciei Bos primigenius, descoperite în anii 1970 şi 1975 în comunele Câmpuri şi Homocea din judeţul Vrancea; un ierbar cu Graminee, donaţie din Ungaria datând din anul 1900; de interes ştiinţific – referitor la insecte, sunt cercetările şi studiile efectuate de profesorul Carol Nagler asupra familiei Panorpidae, cu descrierea a trei holotipi (Panorpa şusteri, Panorpa antiporum, Panorpa pseudoalpina).

Perioada 1932 – 1989

Din iniţiativa şi coordonarea directă a profesorului Anghel Bardan, în anul 1932 ia fiinţă în Focşani, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii.

Piesele care au constituit expoziţia de bază, au fost colectate şi conservate de profesorul Bardan, aparţinând colecţiei personale, la care a lucrat cu multă pasiune şi dăruire. Permanent s-a preocupat de dezvoltarea şi îmbogăţirea patrimoniului cu noi piese, devenind directorul instituţiei între anii 1950 – 1961, când s-a pensionat.

Muzeul a funcţionat ca instituţie de sine stătătoare cu personalitate juridică, până în anul 1979 când, prin constituirea Muzeului Judeţean Vrancea, din anul 1980 a devenit Secţie în cadrul acestuia, formă sub care funcţionează şi în prezent.

Mai multe evenimente au întrerupt cursul funcţionării şi dezvoltării acestui muzeu, fiind necesare eforturi substanţiale pentru a-şi putea relua activitatea.

În primul deceniu de funcţionare, cutremurul de pământ din 10 noiembrie 1940, a distrus munca profesorului Bardan, iar toate exponatele şi colecţia cu preparate formolizate şi piese naturalizate au fost afectate, recuperându-se din ele atât cât s-a mai putut de sub molozul clădirii dărâmate. Printr-o muncă asiduuă, profesorul a găsit forţa de a reface expoziţia, completând-o şi îmbogăţind-o în continuare cu noi exemplare.

Din anul 1961, conducerea muzeului este preluată de profesorul Carol Nagler, absolvent al Facultăţii de Biologie din Iaşi. În perioada 1965 – 1968, muzeul este închis pentru a fi reorganizată şi reamenajată expoziţia de bază, conform noilor cerinţe muzeografice de expunere. În 1968, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii deschide o filială nouă în oraşul Adjud.

În 1972, inventarul ştiinţific prezenta colecţia alcătuită din plante şi animale (insecte, moluşte, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere) care totaliza un efectiv de 27.860 exemplare. Alături de aceste piese conservate, parcul zoologic adăpostea 45 exemplare animale vii, aparţinând la 18 specii. Muzeul funcţiona în 2 localuri cu peste 18 încăperi, unde erau amenajate spre vizitare, 21 diorame ce prezentau flora şi fauna judeţului Vrancea. În curtea celor două imobile erau dependinţe amenajate ca laboratoare, depozite şi magazii necesare activităţilor de cercetare şi conservare a materialului biologic.

În urma demolării celor două imobile în anul 1980, Secţia de Ştiinţe ale Naturii a fost mutată şi a funcţionat în Pavilionul Expoziţional din Crângul Petreşti, într-un spaţiu restrâns pentru patrimoniul existent şi în condiţii microclimatice improprii pentru piese de natură organică, până în 1985.

Din anul 1985, când s-a obţinut spre administrarea Muzeului Vrancei  localul din strada Cuza Vodă, nr. 35, Secţia de Ştiinţe ale Naturii a revenit în Focşani. Grija pentru restaurarea şi conservarea patrimoniului natural, a făcut posibilă organizarea unei noi expoziţii permanente, precum şi îmbogăţirea colecţiilor cu exemplare obţinute din donaţii şi achiziţii.

Perioada 1989 – 2015

În continuare, actuala conducere a Muzeului Vrancei, a organizat în zona parterului, două expoziţii permanente: „Vânat şi trofee de vânătoare” şi „Minunata lume a păsărilor”.

Expoziţia „Vânat şi trofee de vânătoare” prezintă trofee de vânătoare medaliate, ce au aparţinut colecţiei cinegetice a lui Nicolae Ceauşescu de la Scroviştea: trofeu de cerb carpatin premiat cu aur la Pralea (1982), trofeu de blană de urs premiat cu aur la Cuşma (1988), dar şi unul premiat cu bronz, în acelaşi an, la Bratovoieşti. În expoziţie sunt expuse şi piese naturalizate – vânat cu păr (mamifere mari şi mici) dar şi vânat cu pene – aparţinând colecţiilor muzeului nostru.

Expoziţia „Minunata lume a păsărilor” a fost organizată datorită faptului că Muzeul Vrancei deţine una din cele mai mari colecţii de păsări naturalizate din ţară. Reuneşte peste 250 de exemplare de păsări sedentare, migratoare şi exotice. Pot fi admirate pasărea colibri – cea mai mică ca mărime din lume, struţul emu – a doua ca mărime din lume, după struţul african, alături de păsări care au existat în ţinuturile Vrancei dar au dispărut după anii 1960, ca de exemplu vulturul negru şi dropia, precum şi păsări prezente încă: lebăda cucuiată, călifarul, ciocănitoarea neagră, barza neagră, cocoşul de munte, ochiul-boului – cea mai mică pasăre de la noi din ţară -.

Acvariul public a fost deschis în 1989 la demisolul imobilului şi a funcţionat până în anul 2008 cu expoziţia „Animale acvatice”. Expoziţia prezenta exemplare vii de peşti exotici de apă dulce şi broaşte ţestoase de apă. Era completată cu diorame şi vitrine care prezentau diferite ecosisteme acvatice, precum şi diferite specii de plante şi animale acvatice, naturalizate sau conservate (păsări de baltă, insecte, amfibieni etc.)

În perioada 2008 – 2010, actuala conducere a Secţiei de Ştiinţe ale Naturii, la solicitarea conducerii Muzeului Vrancei, a declanşat ample lucrări de reabilitare şi reamenajare a demisolului, completând colecţia de peşti şi ţestoase de apă, cu alte specii de animale de companie. A fost astfel amenajată şi deschisă spre vizitare „Expoziţia de animale vii”. În cadrul acesteia, au putut fi admirate peste 230 exemplare    aparţinând la 34 specii. Sunt peşti de apă dulce din ţara noastră şi exotici, reptile – iguane, şopârla gecko, guşterul (de la noi din ţară), specii de şerpi (pitonul regal), alături de  păsări şi mamifere exotice de talie mică – pescăruşul japonez, zebra australiană, papagalul nimfă, veveriţele siberiene şi altele -.

Perioada 2015 – prezent

Începând cu luna martie 2015, Secţia de Ştiinţe ale Naturii a fost închisă publicului. De la acea dată au început operaţiile de demontare a expoziţiilor, ambalare a întregului patrimoniului, în vederea mutării într-o altă clădire.  Această situaţie a apărut ca urmare a faptului că imobilul proprietatea muzeului – Casa Tatovici – este cuprins într-un amplu proces de consolidare, extindere şi reabilitare.

Secţia de Ştiinţe ale Naturii funcţionează temporar într-un nou imobil din strada Republicii nr. 8, din Focşani cu „Expoziţia de animale vii”, care prezintă peste 290 exemplare din 36 specii de peşti, reptile, păsări şi mamifere.

Patrimoniul conservat este sistematizat în colecţii şi depozitat în totalitate, spaţiul fiind insuficient pentru proiectarea unei expoziţii permanente.

Până la definitivarea lucrărilor de restaurare a clădirii, patrimoniul conservat al Secţiei de Ştiinţe ale Naturii, care cuprinde peste 53.000 piese, va fi valorificat prin expoziţii temporare şi itinerante, independent, sau în parteneriat cu alte instituţii muzeale din ţară.

Activităţi educative

Secţia de Ştiinţele Naturii constituie un spaţiu generator de informaţii, un spaţiu al învăţării prin descoperire dar şi un spaţiu recreativ în care vizitatorii se bucură, admiră, îşi exprimă sentimentele.

Promovarea politicii educaţionale a muzeului, presupune încheierea de parteneriate cu fixarea unui public ţintă bine definit, stabilirea, documentarea şi realizarea unei tematici care urmează să fie dezbătută, elaborarea planului de acţiune şi a modului de prezentare. S-au realizat în acest sens, diferite parteneriate care au vizat doar publicul şcolar din municipiul Focşani şi din mediul rural.

Astăzi, Secţia de Ştiinţele Naturii, este un muzeu de acţiune care, prin activităţile desfăşurate relevă interesul pentru promovarea unui dinamism individual şi colectiv în rândul unui anumit segment de public – cel şcolar – , fiind în concordanţă şi participând activ la realizarea funcţiilor şi misiunii de ansamblu ale Muzeului Vrancei. Se urmăreşte astfel, prin prestaţiile Secţiei, promovarea specificului activităţilor, a valorilor şi principiilor după care se desfăşoară acestea, precum şi efectul benefic manifestat asupra societăţii.

· Mausoleele şi muzeele de pe lângă acestea.

Mausoleul Eroilor din Focșani se află în partea de Sud a orașului, la distanță de 200 metri de șosea, pe Bd. București nr. 9 bis.

Inițiativa înălțării monumentului a avut-o Societatea „Mormintele Eroilor”, filiala Putna, președintele acesteia fiind generalul Toma Lișcu. Generalul Lișcu a coordonat strângerea de fonduri pentru înălțarea Mausoleului.

Construcția impunătorului edificiu a început în anul 1927, după planurile arhitectului State Baloșin.

Aici își dorm somnul veșniciei 1744 de eroi căzuți la datorie în timpul Primului Război Mondial.

Mausoleul Mărăşeşti a fost construit din iniţiativa Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române, participante la Congresul Societăţii din vara anului 1917 şi s-a ridicat pe locul unde s-a purtat una din cele mai mari bătălii ale Primului Război Mondial şi unde armata română a repurtat o strălucită victorie.

Piatra de temelie a fost pusă în august 1923, pe locul donat în anul 1921 de către Georges Ulise Negropontes. Construcţia s-a înălţat după planurile arhitectului George Cristinel. În septembrie s-au inaugurat criptele în care s-au reînhumat osemintele celor căzuţi în luptele din vara anului 1917. După 12 ani au fost reluate lucrările de construcţie la Cupola Gloriei. În exterior a fost decorată cu metope în care sunt redate aspecte din timpul luptelor de la Mărăşeşti, sculptate de Cornel Medrea şi Ion Jalea, iar în interior a fost pictată în frescă de Eduard Săulescu. În anul 1938 a fost finalizată construcţia şi inaugurată în prezenţa regelui Carol al II-lea.

Mausoleul adăposteşte 154 de cripte individuale şi 9 comune, însumând osemintele a 5.073 de ostaşi şi ofiţeri, precum şi sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, precum şi o bisericuţă.

În incinta mausoleului, într-o clădire separată, s-a organizat ,,Muzeul luptelor de la Mărăşeşti” în care s-au expus obiecte ce au aparţinut Ecaterinei Teodoroiu, arme şi armament care s-au folosit în luptele de la Mărăşeşti, fotografii, documente, medalii şi brevete acordate unor eroi.

În fiecare an, în ziua de 6 august, sunt organizate manifestări de comemorare a celor căzuţi în timpul marilor bătălii din vara anului1917.

Mausoleul Mărăşti este amplasat în satul Mărăşti, comuna Răcoasa.

Pe aceste locuri, în vara anului 1917, armata română, comandată de generalul Alexandru Averescu, a repurtat prima şi adevărata victorie împotriva armatelor germane. Pentru glorificarea eroismului ostaşilor români s-a înălţat Mausoleul Mărăşti, din iniţiativa unor ofiţeri şi generali ai Armatei a 2-a Române, care au pus bazele ,,Societăţii Mărăşti”. Construcţia a fost ridicată pe Cota 536, unde s-a desfăşurat lupta.

În ziua de 10 iunie 1928 a fost pusă piatra fundamentală a mausoleului. Monumentul este opera arhitectului Pandele Şerbănescu, iar faţadele au fost decorate cu basoreliefuri din bronz, de către sculptorul Aurel Bordenache.

La subsol se află criptele în care s-au înhumat osemintele ostaşilor români căzuţi pe aceste meleaguri, precum şi sarcofagele a patru generali: Alexandru Averescu, Arthur Văitoianu, Nicolae Arghirescu şi Alexandru Mărgineanu.

La subsol s-a organizat un mic punct muzeal cu câteva obiecte personale ale lui Arthur Văitoianu, iar la demisol s-au expus arme şi armament din timpul Primului Război Mondial.

Mausoleul Soveja se află în localitatea Dragosloveni, comuna Soveja şi s-a înălţat în memoria celor căzuţi în luptele de pe Valea Şuşiţei, din vara anului 1917. În anul 1929 a început construcţia mausoleului. În criptele monumentului s-au înhumat osemintele ostaşilor români şi ruşi care au căzut pe aceste locuri, iar în osuar au fost înhumate 2.000 de oseminte ale unor ostaşi rămaşi necunoscuţi.

În clădirea din spatele mausoleului s-a amenajat un muzeu în care au fost expuse mărturii fotodocumentare, arme, picturi cu aspecte din timpul luptelor din vara anului 1917.

Muzeul memorial ,,Alexandru Vlahuţă” se află în localitatea Dragosloveni, comuna Dumbrăveni, pe partea stângă a drumului european, la km. 164.

Casa memorială a fost organizată în anul 1958 chiar în imobilul  în care a locuit câţiva ani din viaţă, până în anul 1916, scriitorul Alexandru Vlahuţă. Aici a fost şi locul de întâlnire al celor trei prieteni: Caragiale, Delavrancea şi Vlahuţă. În camerele de la parter şi etaj s-a reconstituit atmosfera specifică epocii în care a trăit scriitorul cu ajutorul materialului fotodocumentar, al unor piese de mobilier şi de artă decorativă care i-au aparţinut. Expoziţia fotodocumentară organizată în una din camere oferă vizitatorului o succintă prezentare a vieţii şi activităţii marelui dispărut.

În fiecare an, în luna noiembrie, aici se desfăşoară manifestarea literară ,,Salonul literar Dragosloveni”.

Casa memorială ,,Moș Ioan Roată” din localitatea Câmpuri a fost inaugurată la 24 ianuarie 1959, cu ocazia Centenarului Unirii Principatelor. În casa în care s-a amenajat expoziţia a locuit Ioan Roată, deputat al ţărănimii române în Divanul ad-hoc al Moldovei (în anul 1857), susţinător fervent al unirii românilor.

În anul 2007, în urma reparaţiilor, s-a făcut o nouă reorganizare a expoziţiei, încercându-se să se redea atmosfera epocii în care a trăit Ioan Roată, casa căpătând aspectul de locuinţă, aşa cum arăta ea în vremea când trăia acesta.

Personalitatea lui Ioan Roată, de militant pentru unire şi îmbunătăţire a soartei ţăranilor, trăsăturile arhitectonice de locuinţă specifică Ţării Vrancei, fac din acest obiectiv istoric şi muzeistic, un punct de atracţie şi de interes pentru cei care îl vizitează.

Muzeul Municipal Mixt Adjud s-a organizat în localitatea cu acelaşi nume. Aşezarea sa geografică, cadrul natural în care s-a dezvoltat cu particularităţi distincte – mărturiile arheologice şi istorice, locul şi rolul său în istoria judeţului au impus, ca o necesitate culturală, înfiinţarea unui muzeu.

Începuturile acestuia se regăsesc în anii ’70 ai secolului trecut, când a fost înfiinţat iniţial ca muzeu de ştiinţele naturii, mai târziu completat şi cu mărturii istorice odată cu mutarea lui într-o altă locaţie.

În anul 2000, beneficiind de un spaţiu nou, mai generos, s-a inaugurat actuala expoziţie permanentă, într-o nouă concepţie, prin care istoria ca trăire şi faptă umană se regăseşte în cadrul său natural de evoluţie. Mărturiile muzeistice de ştiinţele naturii – flora şi fauna din împrejurimile Adjudului – din prima sală, prefaţează celelalte săli în care sunt expuse mărturii arheologice, documentare şi istorice ale evoluţiei prin timp a oraşului, ale participării locuitorilor săi la evenimentele deosebite din istoria neamului (Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă de la 1877).

Laboratorul de restaurare şi conservare este situat într-o clădire de sine stătătoare, din Focşani, strada Cuza Vodă, nr. 21 şi este structurat pe următoarele compartimente: laborator de restaurare carte, de restaurare ceramică şi metal, restaurare artă plastică, restaurare textile, laborator de taxidermie, laborator foto şi laborator de conservare, laborator de investigaţii.